Stâlpul cerului şi acum îşi caută
Lăzile pământului încremenit
De naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Între această noapte în care scriu
Şi ziua care îi va urma,
Tot mai greu mă sprijin de cărţi,
De titluri şi coperţi cu miros de sulfină.
Printre genele lor Barthes clipeşte arar
De parcă nici el n-ar mai crede
În Fragmentele Discursului său Îndrăgostit,
În himerele păguboase ale hârtiei
Ca un Cod Civil jefuit în propria-i bibliotecă
De îndrăgostiţii anului 2000,
Spunându-şi că, negreşit,
„odată cu prima mărturisire,
Te iubesc nu mai înseamnă nimic”
Dar tu să nu mă întrebi de ce vom muri
În fiecare noapte de Sânziene,
Când cerurile se deschid ca nişte arcuri
Din paturi de diamante şi ne sorb sângele
Din nervura suratelor pâlnii cu flori carnivore.
De aceea vom muri :
Pentru că nu l-am crezut pe Barthes
Şi am vrut să-ţi spun că te iubesc
Ca pe propriul meu priveghi jelit de Cenuşărese.
Lăzile pământului încremenit
De naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Între această noapte în care scriu
Şi ziua care îi va urma,
Tot mai greu mă sprijin de cărţi,
De titluri şi coperţi cu miros de sulfină.
Printre genele lor Barthes clipeşte arar
De parcă nici el n-ar mai crede
În Fragmentele Discursului său Îndrăgostit,
În himerele păguboase ale hârtiei
Ca un Cod Civil jefuit în propria-i bibliotecă
De îndrăgostiţii anului 2000,
Spunându-şi că, negreşit,
„odată cu prima mărturisire,
Te iubesc nu mai înseamnă nimic”
Dar tu să nu mă întrebi de ce vom muri
În fiecare noapte de Sânziene,
Când cerurile se deschid ca nişte arcuri
Din paturi de diamante şi ne sorb sângele
Din nervura suratelor pâlnii cu flori carnivore.
De aceea vom muri :
Pentru că nu l-am crezut pe Barthes
Şi am vrut să-ţi spun că te iubesc
Ca pe propriul meu priveghi jelit de Cenuşărese.
Din volumul GALERIILE DE ARTĂ, Editura Timpul, Iaşi, 1996
De Ana Maria Zlăvog
De Ana Maria Zlăvog
Mulțumim d-rei prof.Ana Maria Zlăvog pentru frumoasa poezie postată pe Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu